Cele mai frumoase obiceiuri de nuntă
Cele mai frumoase obiceiuri de nuntă
De la o nuntă tipic tradițională, nu pot să lipsească tradițile și obiceiurile specifice neamului nostru. Ritualurile de nuntă au un aspect simbolic și unele variază de la o regiune la alta.
Tradițiile și obiceiurile datează din strămoși, ele țin de tradiția țării din care provin. Mulți apreciază aceste obiceuri și le țin vii în continuare. Ele ne amintesc de vremurile demult apuse. Tradițiile înfrumusețează evenimentele, chiar dacă acestea sunt practicate doar formal. Și cu ocazia celui mai frumos eveniment, există numeroase obiceiuri și tradiții care se mai practică și astăzi. Vă vom veni în ajutor cu cele mai importante elemente din obiceiurile și tradițiile nunții tradiționale.
Indiferent de zona țării, este primul pas pe care trebuie să-l facă viitorul mire. Obiceiul pețitului mai este cunoscut și sub denumirile de: înțelegere, pețitură, croială, starostie, împețit.
La pețit participă, după situație, fie mirele singur - în cazul tinerilor mai îndrăzneți, fie mirele însoțit de părinți, nași sau prieteni, cerând în mod oficial mâna fetei pentru ai deveni soție. Acest obicei se regăsește în toate zonele țării. În zilele noastre este practicat, doar în mod simbolic.
In prima duminică după pețit, se întâlneau părinții și stabileau zestrea.
se mergea apoi la croit: de obicei mirele și mireasa, împreună cu mamele se duceau la casa unuia dintre ei și se apucau de croit pânzele de bumbac pentru cămășile mirelui, ale socrilor - soacrei și cumnaților. Apoi se făcea masa pentru cei adunați.
In vremuri nu foarte îndepărtate, în tara noastră, înainte de fiecare nuntă se stabilea zestrea, atît pentru fată, cît și pentru băiat. Zestrea oglindea și statutul social. Fetele care nu aveau zestre se măritau mai greu sau chiar rămîneau singure.
Conținutul zestrei era diferit de la caz la caz. Pentru fată se dădeau, în general, animale (vaci, oi, porci, păsări, etc.), parcele de pământ, saci cu cereale, galbeni și lada de zestre în care erau puse țesăturile. Băiatul trebuia să aibă casă, pământ, căruță cu boi, animale și bani. Lada de zestre sau cufărul, era obiectul ce arată hărnicia miresei dar și statutul ei. Cu cît era mai mare cu atît era mai bogată. Lada de zestre este făcută din lemn, frumos pictată cu motive florale sau sculptată. Aceste cufere erau comandate de către tatăl fetei la meșterul din sat sau erau cumpărate de la tîrg. În interiorul lăzii erau puse lucruri de-ale miresei, făcute de ea: cămăși, lenjerie de pat (cearșafuri, fețe de perne), preșuri, covoare din lînă (aveau fetele mai înstărite), fețe de masă, ștergare, așternuturi, etc. Deasupra lăzii miresei erau așezate perne (cît mai multe), plapumă, prosoape. Mutarea lăzii la casa însurățeilor se făcea cu mare alai și era un adevărat ritual. În Moldova, atunci cînd mireasa ajungea cu lada acasă la băiat, oferea rudelor acestuia mici cadouri, cum ar fi ștergare sau fețe de pernă. Zestrea era jucată pe drum, cu hore.În zilele noastre, acest obicei se mai ține în mediul rural, în general, ca și zestre se dă mobilă, aparate electrocasnice, ustensile de bucătărie.
Poclonul este darul de nuntă pentru nași. Ei sunt considerați părinții spirituali ai mirilor. După alegerea nașilor, viitorii soți merg la casa acestora, oferindu-le un cadou. Obligația nașilor este să suporte cheltuielile pentru voalul miresei, lumânări și alte lucruri necesare ceremoniei religioase.
Unii nași nu doresc ca mirii să facă o cheltuială mare pentru cadoul lor și chiar vor refuza să primească unul scump. În astfel de cazuri, nu încerca să cumperi ceva costisitor. Alege un cadou mai mic. In acest mod, vei evita, ca nașii să fie puși într-o situație mai puțin plăcută. Poti alege să cumperi un serviciu de cafea, de ceai, de tacîmuri sau de ce nu, o simplă invitație la masă, într-un restaurant, unde vei plăti tu cheltuielile.
Chemarea la nuntă presupune invitarea oamenilor la nuntă. Acest obicei se face în diferite momente și în multe moduri, în funcție de obiceiul locului. În Moldova, pe la sate, chemarea la nuntă este facută de vornici, de miri și socri. Înainte de a străbate tot satul, mirii fac niște bilete de înștiințare - după ce s-au logodit, apoi joi sau sâmbăta, ei încalecă pe cai și merg la toți sătenii să-i invite la nuntă. În Moldova se obișnuia să se meargă cu plosca de vin și dacă omul vine, atunci el va bea din ploscă. În zilele noastre, foarte puțini se îmbracă în costume naționale și umblă cu ploștele prin sat pentru a invita oamenii la nuntă. Modernele cartoane, așa numitele invitații, frumos colorate și desenate, au cam luat locul acestui frumos obicei.
Secvențele nunții sau alaiurile de nuntă sunt împărțite după tradiție, în toate zonele țării, în alaiul nașilor, al mirelui și al miresei.Mirele pornește de dimineață, cu ceata sa de flăcăi spre casa nașilor, urmând, ca împreună cu aceștia, să meargă să o ia pe mireasă. Alaiul cel mare, astfel format, merge la biserică, urmînd ca după cununia religioasă, să se despartă din nou în două grupuri: mirele merge la casa lui cu nașii și parinții, iar mireasa cu socrii mici - acasă la ea, seara ducându-se la mire, unde are loc masa mare.
Acest obicei are loc dimineața (pînă la cununia religioasă). Practic, gătitul miresei se va face în casa și camera unde a crescut și a copilărit viitoarea mireasă. Ea este ajutată să se aranjeze de către mamă, nașă și prietene. Nașa îi pune acesteia voalul și coronița de mireasă. După terminarea ritualului de gătire, i se va oferi miresei o oglindă, pentru a se putea privi în ea. Acest obiect va fi acoperit cu un voal. Descoperirea oglinzii va avea loc, doar în momentul în care mirele va plăti o sumă de bani, pentru ca iubita lui să se poată admira în ea. Tradiția va stîrni emoții puternice atît pentru mireasă cît și pentru părinții ei. Acest obicei ilustrează despărțirea fetei de părinți. Ea își va lua rămas bun de la ei și va păși într-o etapă nouă din viață, unde va fi alături de alesul inimii sale, la bine și la rău.
După gătitul miresei urmează hora miresei. Obiceiul acesta are loc acasă la mireasă, în curte, unde este prezent tot alaiul de nuntă. Nașii sunt cei care îi îndeamnă la dans, în pași vioi, pe toti cei prezenți. Mirii sunt înconjurați de cei doi nași și de invitați și împreună încing o horă minunată, pe acordurile săltărețe ale muzicii populare. Tot în cadrul horei miresei, soacra mică va avea prilejul să împartă mici cadouri socrilor, nașilor și rudelor apropiate. Această tradiție este un simbol al fericirii și al bunăstării, un mod plăcut de a te distra, alături de invitații de la nuntă.
Nunțile nu ar avea destulă magie, dacă nu ar fi incluse în cadrul lor și tradițiile vechi. Această tradiție va avea loc în ziua nunții.
După ce mirele și toți invitații au sosit la casa miresei, acest ritual de rupere a turtei este realizat de către mama spirituală a miresei, de către nașă, în semn de ai aduce noroc. De obicei, se organizează hora miresei înaintea acestui obicei, însă acest lucru variază de la o regiune a țării la alta. În unele zone, după tradiția ruperii turtei are loc hora miresei.
Cum se desfasoară acest ritual?Mireasa este invitată să se așeze pe un scaun în curtea casei. Nașa rupe turta deasupra capului ei în patru bucăți și face semnul crucii. Bucățile se împart prima dată mirilor, apoi invitații trebuie să mănînce toți o bucățică din turtă, pentru noroc în viață dar și pentru norocul căsătoriei ce va avea loc. La sate sau în unele zone, nașa aruncă bucățile ce le-a rupt de-asupra capului sau în formă de cruce.
Ruperea turtei este ca o binecuvîntare dată de nașă miresei și o urare pentru ca mirii să aibă o căsnicie îndelungată și plină de clipe fericite. În locul turtei clasice împletite, o alternativă pentru care poți opta este cozonacul sau checul într-o formă rotundă.
Dacă nu dorești ca fărîmiturile să cadă în părul tău și pe rochia de mireasă, roag-o pe nașă să rupă turta de-asupra capului tău, pe o tavă. Această tradiție este specială, iar dacă te-ai decis să o respecți, nașa ta va aprecia foarte mult acest lucru. Ea se va bucura de acest prilej de a-ți ura noroc în căsnicie. Ruperea turtei este un ritual simbolic și frumos care îi va încânta pe cei din jur, iar mirii vor fi binecuvîntați, pentru ca dragostea lor să reziste toată viața.
În timpul serii, spre sfîrșit se făcea dansul găinii (găina umplută era considerată o mîncare deosebită). O femeie sau soacra, aducea o găina mare, prăjită frumos, împodobită cu beteală, flori, cu spice de grîu în cioc și pe lîngă ea, diverse fructe. Se juca un dans și apoi se duce la naş, care o și cumpără, în mod simbolic; apoi o rupea și o împărțea celorlalți meseni. Darul, de obicei, se striga la sfârșit. Strigatul darului se făcea de către un lăutar, un vornic sau de către naș. Primul care dădea banii era nașul, care trebuia să dea și cel mai mult. Urmau socrii mari, care promiteau casă, bani, animale, etc., mesenii dădeau ce aveau: de la bani, la animale, cereale, lucruri pentru casă (carpete, perne, așternuturi etc.). După ce nașul îi strîngea, îi așeza într-o batistă, punea sare peste ei și îi dădea miresei, care îi săruta mâinile.
Spre sfîrșitul ospățului de nuntă, mireasa este așezată pe un scaun în văzul tuturor. Nașa schimbă voalul miresei cu un batic. Astfel, aceasta intră în rândul femeilor măritate. Voalul este oferit unei tinere necasătorite.
Acest obicei vesel și de neuitat este unul vechi și este practicat foarte des la nunțile noastre. Se spune că mirele trebuie să fie foarte atent în ziua marelui eveniment și mereu cu ochii pe aleasa inimii sale, altfel riscă ca aceasta să fie furată. Acest moment hazliu este planificat de către unii dintre invitații la nuntă, care profită de un moment de neatenție a mirelui, pentru a fura mireasa. Unele mirese doresc să fie furate, iar pentru a se asigura, că acest moment distractiv va avea loc, le comunică invitaților această dorință. La unele nunți, “răpitorii” le iau prin surprindere pe acestea, furându-le atunci, când se așteaptă mai puțin. După ce mireasa este furată, răpitorii aduc pantoful sau alt obiect al acesteia, ca drept dovadă pentru mire. Pentru a o răscumpăra mirele trebuie să plătească o sumă de bani, să ofere băutură sau chiar să îndeplinească unele provocări amuzante, impuse de către răpitori. Uneori, el este obligat să își declare din nou dragostea eternă în fața miresei sau să îndeplinească anumite sarcini ce dovedesc că este demn de a fi împreună cu aceasta. În unele zone nu se fură mireasa ci pantoful acesteia. Dacă mireasa nu dorește sa fie furată și își exprimă această dorință, pentru a nu o supăra, se fură doar pantoful acesteia. După ce mirele a reușit să îl recupereze, el va trebui ca un adevărat cavaler să o încalțe pe mireasă. Acest gest simbolizează dragostea necondiționată a acestuia și dorința lui de a fi alături de aleasa inimii și la bine și la rău.
În a doua zi de nuntă, se organizează o masă, la casa mirelui sau la socrii mari. La această masă sunt prezenți nu numai nașii de nuntă dar și membrii familiei, din ambele părți, atât din partea miresei, cât și a mirelui. În trecut, această petrecere se făcea pentru a sărbători virginitatea miresei, acum, în zilele noastre, această petrecere este organizată doar în mod simbolic. Cei prezenți au prilejul să petreacă în familie și să discute cu privire la evenimentul petrecut și de a-i felicita din nou pe proaspeții căsătoriți. De asemenea, aceștia le vor aduce binecuvîntări pentru o căsnicie lungă și fericită. La acest ospăț se servesc felurite mîncăruri, dar preparatul de bază este zeama de găină. Tradiția și obiceiul spun că zeama trebuie să fie făcută de către proaspăta soție sau de către soacra mare. În zile moderne în care trăim, tradițiile de nuntă sunt alese de către miri. Unii doresc o nuntă tradițională iar alții optează pentru o nuntă modernă, adoptând obiceiuri practicate și în alte țări.
Cununia religioasă este acel moment de neuitat, în care tu și jumătatea ta vă veți lega destinele pentru totdeauna, făcînd un juramînt în fața lui Dumnezeu. Această ceremonie este considerată una dintre cele Șapte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Cununia religioasă este un eveniment spiritual, în care mirii primesc binecuvantarea preotului și a lui Dumnezeu. Viitorii soți fac un legamînt în fața Sfîntului Altar de a fi împreună și de a se iubi mereu și la bine si la rău.
La ceremonia religioasă se vor folosi trei elemente simbolice:Cununiile sunt făcute din metale prețioase și sunt așezate de către preot pe capul mirilor. Acest lucru simbolizează pășirea celor doi în împărăția iubirii. Un alt simbol folosit este paharul mîntuirii. Părintele le va da mirilor un pahar cu vin roșu. Ei vor trebui să guste din acesta de trei ori. Acest lucru înseamnă că mirii vor fi împreună de-a lungul vieții în momentele de fericire și la necaz. Lumînările de cununie reprezintă dragostea mirilor unul pentru celălalt, dar și modelul spiritual oferit de nașii cuplului.
În sfârșit se apropie momentul mult asteptat, momentul în care vei deveni mireasă. Nimic nu poate suna mai bine de atît și nimic nu poate să-ți umbrească fericirea.
Va fi o zi presărată cu emoții, tradiții și clipe de neuitat. Iar startul acestei zile ce se va termina cu o petrecere fastuoasă va fi dat de cununia civilă și de cea religioasă. Pentru că îți vei dori ca lucurile să meargă perfect, la ambele evenimente, ne-am gândit să-ți sărim puțin în ajutor și să îți oferim câteva idei, menite să te ajute în această zi atît de specială.
Cununia civilă în aceași zi cu cea religioasă sau în zile diferite
Cum este și normal, aceasta este o decizie pe care va trebui să o luați voi, neuitînd însă de invitați, mai ales de cei ce vin din alte localități (unii s-ar putea să se bucure de o zi de odihnă, în timp ce alții - nu).
De asemenea, dacă cununiile se sărbătoresc în zile diferite, se așteaptă ca, atît mirii cît și nuntașii să poarte articole vestimentare diferite. Dacă îți organizezi nunta cu un buget redus, poate ar fi mai bine să sărbătorești ambele evenimente, în aceiași zi, pentru a evita aceste cheltuieli în plus. Totodată, dacă cununiile vor avea loc în zile diferite, va trebui să le asiguri transportul invitaților de două ori. Dacă acest lucru nu reprezintă o problemă, atunci ai putea opta pentru cununii în zile diferite, pentru a avea timp să te pregătești pe-ndelete pentru ambele evenimente. Spre exemplu, în ziua cununiei civile, după ceremonie, puteți programa o ședință foto, pentru a face toate fotografiile de grup și astfel vă veți scuti de o grijă, ce va avea loc după cununia religioasă (bineînteles, cei mai mulți își vor dori fotografii cu tine în rochie de mireasă, dar aceste fotografii vor putea fi efectuate și la recepția nunții).
Jurămintele de nuntă
Tot mai multe cupluri își doresc să își scrie propriile jurăminte de nuntă, ceea ce este foarte bine, pentru că este vorba doar de cîteva rînduri în care îți exprimi sentimentele față de persoana iubită și este ceva extrem de personal.
Jurămintele pot fi alcătuite sub formă de mici poezioare, ori pot avea un caracter colocvial. Ceea ce includeți în acestea, rămâne 100% la decizia voastră. Dacă vă doriți, puteți ieși din tipare, apelînd la versuri din melodia preferată pentru jurăminte de nuntă ori chiar la cîteva replici din filmul de dragoste preferat. Fiți creativi, posibilitățile sunt interminabile!
Ceremoniile de nuntă, fie că vorbim de cele civile, fie că ne referim la cele religioase, sunt momentele în care vă veți lega destinele, momente pe care nu le veți uita nicicînd, de aceea dăruiți-le o atenție sporită, atunci cînd organizați nunta.
Curtea Domneasca
Nu uitați, când vine vorba de astfel de evenimente, de o importanță deosebită, secretul stă în detalii !!!
Petrecerea este ținută toată noaptea, pînă spre dimineață. Spre terminarea mesei, nașa va scoate voalul miresei și îl va înlocui cu o năframă. Acest obicei simbolizează trecerea miresei de la fată la femeie măritată. Voalul va fi dat unei alte fete necăsătorite, ceea ce înseamnă că, aceasta va fi următoarea mireasă. Celelalte fete vor juca o horă de adio pentru mireasă.
Nunta este cel mai frumos eveniment din viața fiecărei persoane, o zi în care simți că visele tale devin realitate. Însă, înainte de a fixa data celei mai speciale zi din viața ta, trebuie să știi că biserica, conform tradiției, interzice organizarea acestor evenimente, în anumite zile din an.
Nu se organizeaza ceremonii religioase și nu se fac nunți în zilele de post.
Există patru perioade de post într-un an și acestea sunt:
perioada de post ale Sfintelor Sărbători de Paști,
postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel,
postul Adormirii Maici Domnului și cel al Nașterii Domnului.
De asemenea nu se organizează nunți:
în zilele sfinte ale Praznicelor Impărătești,
la Botezul Domnului,
la întîmpinarea Domnului,
la sărbătoarea Buna Vestire,
în Duminica Floriilor, cu ocazia sfintei sărbători a Înălțării Domnului,
în ziua Schimbării la Față, de Înălțarea Sfintei Cruci,
la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului,
în ziua Nașterii Mîntuitorului.
Preotul nu oficiază cununii religioase nici în Săptămîna Luminată, care are loc după sărbătoarea Învierii Domnului. Se spune că în această perioadă porțile raiului se deschid. Nunțile sunt interzise și de Lăsatul Secului de carne, care începe la sfîrșitul lunii februarie și ține până la începutul lunii martie. Nu fixa data nunții nici în perioada Rusaliilor sau la sărbătoarea Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul. Dacă organizezi marele eveniment - iarna, nu fixa data în perioada Crăciunului și nici în perioada dintre acesta și Bobotează. Pentru a vedea zilele și lunile acestor sărbători și perioadele de post, este bine să consulți calendarele creștine deoarece datele acestora pot varia de la un an la altul.
Biserica ortodoxă nu oficiază cununii religioase, în cazul, în care :
mirii nu sunt spovediți înainte de nuntă,
sunt rude de sînge
dacă se află la a patra căsătorie.
In ziua ceremoniei, mirii trebuie să aducă cu ei :
certificatele de cununie civilă,
verighetele,
lumînările de cununie,
buchetul miresei,
o sticlă de vin roșu
buchetul nașei.